Mustățile pisicilor cad și se regenerează. La fel ca blana pisicii, și firele de păr din mustăți au o durată de viață limitată. Este normal să observați ocazional fire de mustăți căzute prin casă, acestea se regenerează natural.
Tăierea mustăților pisicii poate provoca dezorientarea animalului. Pisicile folosesc mustățile pentru a aprecia distanțele până la obiectele din jur. Scurtarea acestor fire tactile poate induce pisica în eroare, mai ales atunci când încercă să pătrundă în spații înguste.
Amprenta nazală a pisicii este unică. Similar amprentelor umane, nu există două pisici cu amprentă nazală identică.
Pisicile au capacitatea de a supraviețui căderii de la înălțimi mari în anumite situații. Această abilitate se datorează reflexului lor de redresare, care le permite să se reorienteze în aer astfel încât să aterizeze pe labe; acestea funcționează ca amortizoare pentru șocul impactului. În plus, pisicile își pot reduce viteza în cădere prin rotirea corpului în aer și arcuirea spatelui, creând un efect asemănător unei parașute. Studiile au arătat că, în unele cazuri, pisicile care cad de la înălțimi mai mari pot suferi mai puține accidentări, deoarece au mai mult timp să se redreseze și să își distribuie forța impactului.
Pisicile nu percep gustul dulce, deoarece le lipsește gena responsabilă de recunoașterea acestuia în alimente.
Cea mai longevivă pisică cunoscută a trăit 38 de ani. Creme Puff, pe numele ei, felina din rasa comună, s-a născut în Austin, Texas pe 3 august 1967 și a decedat pe 6 august 2005. Longevitatea pisicii a fost consemnată în Cartea Recordurilor.
Cea mai veche îngropare ritualică de pisică (mumificare) descoperită datează de acum aproximativ 9500 de ani și provine din Cipru.
Pisicile visează. Cunoscute pentru abilitatea de a moțăi oricând și oriunde, pisicile au un somn structurat în stadii, inclusiv stadiul REM, similar oamenilor. În această fază, activitatea cerebrală a pisicii este intensă, iar musculatura corpului este relaxată. Pe măsură ce îmbătrânesc, felinele petrec mai puțin timp în stadiul REM, astfel că pisoii visează mai mult decât pisicile adulte.
Pisicile pierdute își pot găsi drumul spre casă. Felinele au abilitatea de a se orienta după câmpul geomagnetic al Pământului. Ele pot memora ”harta magnetică” a locurilor în care trăiesc, pe care o pot asocia cu indiciile olfactive din mediu pentru a regăsi mai ușor drumul înapoi spre casă.
Se spune că ușița pentru pisici a fost inventată de către Isaac Newton. În timp ce lucra la experimentele sale de la Universitatea Cambridge, Newton ar fi fost deseori întrerupt de pisica sa, care zgâria la ușă în încercarea de a intra sau de a ieși din încăpere. Se povestește că a cerut unui tâmplar să decupeze o gaură în ușă, astfel încât animalul să poată circula liber, fără a-l deranja în timpul muncii .
Pisica în spațiu. Prima și singura pisică trimisă vreodată în spațiu, pe numele ei Felicette (supranumită și Astrocat) a fost lansată pe 18 octombrie 1963, de către agenția spațială franceză, într-o misiune suborbitală.
Egiptenii își rădeau sprâncenele în semn de doliu pentru pisici. Se spune că, atunci când le murea pisica, egiptenii își îndepărtau complet sprâncenele pentru a deplânge pierderea animalului, considerat sacru.
Pisicile au fost considerate esențiale în studiile realizate pentru înțelegerea sistemului nervos. Cu ajutorul lor au fost investigate mecanisme precum percepția vizuală. În 1981, David Hubel a demonstrat, prin studii pe pisici, că pentru dezvoltarea optimă a ochiului, nervului optic și centrilor vizuali din creier este nevoie de stimularea neuronilor vizuali cu ajutorul luminii, primind astfel Premiul Nobel pentru medicină.
Cel mai gălăgios tors a înregistrat oficial a fost de 54,59 decibeli, și îi aparținâne unei pisici de rasă comună, în vârstă de 14 ani din Marea Britanie.
Pisicile pot fi infectate cu un virus similar HIV-ului (Virusul imunodeficienței umane), numit FIV (Virusul imunodeficienței feline).
